DUI Wah Diddy Diddy Dum Diddy DUI

Cred că vineri a fost una dintre cele mai proaste zile de când sunt IScreamMan. După o noapte turbulentă, marcată de un tricou de firmă (înţelegeţi ce vreţi din asta) şi de râsete de peluză, a venit inevitabil dimineaţa. Să zicem că eram puţin nedormit. Ajung la depozit, mă aburc în maşină şi dau să ies. Ca la orice manevră de marşarier, sunt cu ochii în retrovizoare, că nu-mi permit să îi stric omului maşină după ce cu o săptămână în urmă îi rupsesem oglinda din spate. În spate e liber, dau cu încredere în acceleraţie. Am uitat să menţionez: la depozit avem o uşă care se ridică. Ei bine, după câteva secunde de marşarier, aveam uşa aia lipită de spatele camionului. Am îndoielnica impresie că nu era ridicată până sus…

Apoi, după un drum de 10 mile cu o maşină de poliţie lipită de curu’ meu – deci nu mai mult de 40 MPH, da? – ajung în sfârşit în Ocean City. (Depozitul e pe lângă mama naibii, printr-o localitate numită Bishopville.) Îmi văd eu de treabă vreo oră, mai vând o îngheţată, mai iau un bacşis, când mă plesneşte din nou năpasta. Ieşeam de pe o străduţă şi dădeam să fac dreapta. Pe aceeaşi străduţă voia să intre un tembel. Nu prea încăpeau două maşini pe acolo, dar americanu’ îi dădea vitejeşte înainte. Mă chinui eu să mă strecor printre maşina americanului şi cea parcată în dreapta mea, când deodată aud sunetul despăgubirii şi vocea lu’ şefu’în cap: “George, what did you do this time?”. Las maşina la capătul străzii şi mă duc să verific daunele. Maşina mea nu avea nimic. La ailaltă, stopul din spate, de pe partea dreaptă, era puţin zdrelit, mai exact era cam spart. În acel moment de restrişte, cu vocea şefului zbârnâind în cap, am decis să să îmi reneg zestrea culturală, aşa că am lăsat un bilet între ştergătoare: “Am făcut-o de oaie, te rog sună-mă la numărul ăsta ca s-o rezolvăm în aşa fel încât să nu afle şeful… ăăă, adică îmi pare foarte rău pentru ce-am făcut, ştii tu…”. Ceva de genul ăsta. A doua zi, mă sună o gagică, Marie: “Oooo, that was so sweet of you… that message you left me… You don’t have to pay for anything, I’ll take care of it… But that was so sweeet of you…”. Putea să fie şi mai rău: dacă mă mai şi invita la o prăjitură?