Poveste de cartel

Oh, ce idilic. Când trec cu maşina de îngheţată pe lângă case, aud copiii ţopăind de veselie şi chiuind din spatele curţii: “Hei, ice cream man!”. Şi apoi trece câte o mamă pe lângă maşină, îmi zâmbeşte şăgalnic şi zice: “I bet you hear that sound in your sleep…”. Se referă la muzica aia iritantă ce fuge din difuzoarele maşinii. Şi mai vine câte un tătic cu copiii de mână şi le ia îngheţată şi îmi lasă bacşiş 5$ şi apoi râde camaradereşte de puşculiţa pe care scrie “College fund”. Ce viaţă… Şi apoi apar nişte mexicani cordiţi şi afumaţi până în vârful degetelor de la picioare şi mă chinui o juma de oră să-i dezlipesc de maşină. Ah, de poveste.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Astăzi am scos 120 de bătrâne. Asta aveam pe suflet. Practic, am lucrat pentru 17$ pe oră, ceea ce înseamnă că o să am bani pentru amenzile ce va să vină.